Cerbul şi porumbul fiert

În aceste zile la Braşov a avut loc ediţia cu numărul 16 a Cerbului de Aur, festival cu tradiţie prin părţile acestea ale Europei. Am fost tentat să îmi cumpăr bilet la acest mare festival, dar înainte să particip ca spectator am dorit să văd cine cântă pe această scenă. Vă mărturisesc că pentru mine singurii care meritau să fie acolo erau Iris, Simply Red şi Ştefan Bănică Jr. Şi spun de Ştefan Bănică pentru că nu sunt un fan înrăit, dar nu pot să nu afirm că este o valoare pentru muzica şi scena românească, cam singurul de pe plaiurile mioritice care a reuşit în această ramură. A fost o organizare de doi lei şi jumătate, cauza bănuiesc fiind lipsa banilor, cu concurenţi mediocri, fără voce. Nu că aş fi un mare expert, dar să îmi daţi voie să nu îmi placă ce a fost acolo, bineînţeles cu mici excepţii. După umila mea părere ar fi trebuit ca festivalul să fie mutat la club Aro iar formaţiile ce au cântat acolo, să urce pe scena asta ca să ascultam şi noi o muzică de calitate. În rest, un public amorţit, resemnat, feţe de români care nu mai ştiu cum să se bucure şi asta pentru că trăim vremuri cât se poate de interesante.

Am făcut o plimbare în centrul Braşovului şi acesta nu avea o haină de sărbătoare aşa cum m-aş fi aşteptat. Adică în afara gărduţului ruginit de culoare albastră priponit de jandarmi şi Tanti Frusina care vindea porumb fiert în faţa Bisericii Negre la 5 lei bucata, nu am simţit că sunt într-un oraş turistic în care se desfăşoara un festival. Când faci ceva cu gândul că trebuie facut, mai bine nu te mai apuci. Un oraş ca Braşovul merita o altă faţă în aceste zile, târguri, expoziţii, teatre deschise, mici concerte amplasate în oraş, competiţii medievale, pieţe volante, eventual şi costume de epocă şi multe alte lucruri. Aţi spune că sunt pretenţios dar nu cred că aşa trebuie să arate un oraş care găzduieşte un festival cunoscut de ani de zile în Europa. Mai mult decât atât, Braşovul trebuia să îşi deschidă porţile turiştilor străini în aceste zile profitând de acest eveniment, astfel încât după o campanie de publicitate să putem spune răspicat că am dat o lovitură de imagine arătând europenilor cine suntem cu adevărat. Bineînţeles era loc şi pentru nişte formaţii de renume mondial, cu participarea mai multor ţări şi desigur cu tămbălăul de rigoare. Singura seară în care am simţit că trăiesc orice notă muzicală a fost cea de ieri, când maestrul Dumitru Fărcaş ne-a adus aminte de doina românescă, de bradul din munte şi de tot ceea ce este frumos la acest neam aflat în mijlocul unor minuni ale naturii. Impasibile la toate întâmplate sunt boabele de porumb fiert ale lu' Tanti Frusina care îţi pot linişti sau nu stomacul la poalele Tâmpei. Vă dorim la anul un cerb uşor!