TREZIREA !

                  Bun gasit romani de pretutindeni.E dimineata devreme ,orasul meu este acoperit de frig ,foame ,indiferenta ,durere si peste toate acestea ploua bacovian.Episodul de astazi aduce in prim planul discutiei o intrebare esentiala.De cand timp in Romania si in lume in general,cuvantul”arta”reprezinta ,acea forma de manifestare umana a frustrarilor unor obsedati sexuali si a unor dementi ,binenteles avand ca si garnitura in loc de lumini si umbre ,batjocura adusa unei natiuni ,in cazul de fata vorbind de natiunea romana.Abia ce marele actor Stefan Iordache s-a stins luand cu el in ceruri o parte din ce are mai frumos aceasta tara ,abia ce discutam ca este imperios necesar ca acum in acest veac sa ne redescoperim adevaratele valori ,ce sa vedeti.In Bucuresti ,in zilele trecute ,un cacat cu pretentii de artist ,avand acumulat in el si o ura profunda la adresa tarii care ii da sa manance ,fiind probabil si un dement in libertate ,pe numele sau Benedek Levente ,prezinta o asa zisa expozitie in care nici mai mult nici mai putin se urca cu picioarele pe tarisoara noastra.Binenteles domnia sa face arta m-ati inteles?Noi astia fara orizonturi si fara cultura nu putem intelege substraturile picturilor.Noi nu intelegem trairile asa zisului artist. Pai hai sa vedem cine are dreptate .In aceasta expozitie eu cred ca regasim mai degraba frustrarile unor oameni ,mare parte dintre ei ,mari iubitori de falusuri si de vagine mai mult sau mai putin colorate.Am vazut si eu un tablou care il reprezinta pe Corneliu Zelea Codreanu avand in cavitatea bucala un penis in erectie.Nascut in Bucovina romaneasca, in familia unor razesi ,in anul 1889 ,Corneliu Zelea Codreanu urmeaza cursurile primare la Husi si Iasi ,absolvind liceul militar de la Manastirea Dealu.Apoi devine student la Facultatea de Drept din Iasi ,iar dupa 1920 studiaza cateva luni la Viena si Jena .In anul 1923 formeaza impreuna cu cativa prieteni printre care si Alexandru .C.Cuza , Liga Apărării Naţionale Creştine, partid care are o vizibila tenta nationalista si o vizibila atitudine antisemita .El este implicat in tara in mai multe evenimente grave ,care duc la asasinarea unor oamnei politici ,printre care a prefectului de Iasi , Manciu precum si a primului ministru I.G.Duca in anul 1933 in gara din Sinaia.In luna mai a anului 1938 este condamnat la 10 ani munca fortata, iar in noaptea de 29/30 noiembrie acelasi an ,la ordinele se pare ale lui Carol al II-lea ,regele Romaniei este asasinat impreuna cu alti 13 legionari.Am prezentat pe scurt ,pentru cei care nu stiu cine este Codreanu ,personalitatea sa si drumul sau atat de tulbure parcurs in istoria interbelica din Romania.Noi astazi nu discutam despre ceea ce a facut rau sau bine Corneliu Zelea Codreanu.Lasam acest aspect pe seama istoricilor.Cert este ca acest personaj , in pofida atitudinii sale inumane la adresa unor cetateni din tara la acea vreme ,el si-a iubit patria si a incercat intr-un mod neortodox din pacate sa puna capat unor disfuncionalitati evidente din viata politica interbelica ,nocive pentru populatie .Noi nu facem un proces acum si nici nu incercam sa aflam ceva.Din punctul meu de vedere acest om a gresit ,iar cei ramasi dupa el au gresit si mai mult ,dar nu avem poate calitatea sa judecam.Noi discutam ,sau incercam sa aflam de ce se poate ca in sec 21 ,sa apara ,intr-o tara europeana ,intr-o expozitie ,justificand ca e vorba de arta si de libertatea de expresie ,o imagine atat de nefireasca pe care v-am prezentat-o mai sus.Sigur,nu stiu daca v-ati dat seama ca istoria ne-a fost timp de 42 de ani confiscata ,iar generatiile au crescut sub minciuna.Indiferent despre ce personaj istoric este vorba ,pozitiv sau negativ ,ca rezultat al actiunilor sale ,nu avem voie sa lasam niste cretini sa isi bata joc.Si Napoleon Bonaparte prin actiunile sale a reusit sa distruga vieti omenesti.Da mergeti acum la Paris si faceti o expozitie si prezentatil cu un falus in cavitatea bucala.Eu nu va sfatuiesc .S-ar putea sa fiti linsati in prima ora .Aceasta asa zis arta expimata prin linii verticale ,orizontale ,avand in centru imagini organe sexuale si secretii dubioase ,este nociva pentru generatia care vine.Cum ne educam copiii,ce ii invatam?Adica Grigorescu ,Luchian ,Tonitza nu mai sunt buni tot ceea ce a dat acest pamant nu mai este valabil.Trebuie sa facem in asa fel incat sa stergem tot cu buretele si sa participam fara sa luam atitudine la aceste masacre .

            Revin la acest jeg uman care este Benedek Levente.Un alt tablou prezinta o biserica ortodoxa avand ca temelie dinti de vampir insangerati ca si cum sugereaza vizibil ca Biserica Ortodoxa Romana este cladita pe crima si barbarism.Pai mai dobitocule ,trebuie sa va readuc aminte ce natie sunteti?Pai va spun eu acum .O natie de migratori care ati ucis in stanga si in dreapta ,asuprind ,si devenind peste noapte crestini.Si asta nu va potolit setea de sange.Ati continuat secole la rand atat cu romanii din Transilvania ,cat si cu alte semintii pe care le-ati calarit .Aici regasim si o imagine reprezentand un arhanghel ce se apleaca spre poala Mantuitorului Isus simuland un act sexual.Ma intreb de ce Biserica Ortodoxa nu ia atitudine.Eu ma mai gandesc ca acest om este bolnav la cap si are nevoie de tratament urgent.O alta imagine prezinta Palatul Parlamentului ,adica principala institutie romaneasca ,avand pe frontispiciu o tabla cu numele de hotel.Binenteles dupa opinia mea o alta aberatie.

Am lasat la urma ceea ce este mai grav.Intr-o imagine a acestui obsedat sexual ca nu pot vorbii altfel,sunt nevoit sa cobor limbajul intr-u-cat se pare ca nu putem gasii alta metoda pentru acesti oamenei decat sa le vorbesti sau sa ii ataci direct ,regasim harta Romaniei avand in centru un imens vagin desfacut in lateral de doua maini.Nu vi se pare ciudat ca tocmai in anul in care se implinesc 90 de ani de la Marea Unire ,se tot intampla fenomene din acestea aici si peste hotare.Ar trebui totusi sa incepem sa luam atitudine,sa revenim la valorile noastre ,sa incepem sa cultivam ceea ce este mai frumos ,sa incepem sa ne schimbam ,sa incepem sa nu mai fim indiferenti.Unii ar spune ca bat campii ,ca sunt un om care lupt pentru o cauza pierduta ,care nu stie ca “banii e baza si maneaua”,si ca viseaza conspiratii.Nu dragii mei ,sunt un om care imi pasa si ar trebuii sa ne trezim odata din amorteala si sa incepem sa facem ceva.Va marturisesc ca nu am cuvinte cum sa comentez aceasta imagine ,nu gasesc formula pentru a exprima sentimentul ce ma incearca.In ceea ce il priveste pe acest Levante,care considera in sinea lui ca este un episod trecator ceea ce a facut refugiindu-se la Timisoara ,nu vreau decat sa spun ca te bag acolo in ceea ce tu ai manjit.Adica daca tot e desfacuta ,poate reusesti sa intri si tu si altii care prin metodele astea ,adica azi o expozitie maine printr-un miting , va bateti joc asa la infinit de poporul roman .Si asta pentru ca e obisnuit sa incaseze din stanga si din dreapta si sa taca .Domnule Benedek Levante, cu ocazia acestei expozitii nu ai facut decat sa largesti prapastia deja existenta intre cele doua natiuni.Adica intre natiunea romana stapana pe pamantul sau si minoritatea maghiara tolerata si careia i s-a acordat toata atentia cuvenita .Prin aceste actiuni nu demostrati decat ca sunteti meschini ,josnici iar voi asa zisii artisti niste nulitati in materie de arta si niste obsedati sexuali .Noapte Buna jegosule oriunde te-ai afla !PS: Sa nu uiti ca pe acest pamant exista si romani care isi iubesc tara enorm de mult si care zilnic trudesc si muncesc ca ea sa fie acolo unde ii este locul.Acesti oameni se sacrifica pentru cultura ,pentru toate domeniile de activitate , pentru familiile lor si sa nu cumva sa crezi ca uitam.Hai ca ti-am dat prea multa atentie.Mars afara !

Maestrul a păşit pe scenă

Ultimele aplauze ale muritorilor, ale noastre pentru cel care, cu regret o spun, a fost Ştefan Iordache. Nu vroiam să scriu acest articol niciodată, nu acum, e prea devreme, şi prea târziu pentru marele "RICHARD AL III-LEA". "TICĂLOŞII" ăştia care se ocupă zilnic de sufletele noastre nu ne oferă o "CLIPĂ DE RĂGAZ" să ne putem bucura de nişte servicii medicale serioase. Şi spun asta pentru că "CEI CARE PLĂTESC CU VIAŢA", în acest caz actorii români, nu au pensii decente, nu au servicii medicale adecvate. Actorul pare a fi "ÎNGHIŢITORUL DE SĂBII", fără a realiza însă că aşa cum o fabrică, sau o firmă privată deţine un cabinet medical, aşa ar trebui să existe şi pentru aceşti oameni ce ne reprezintă cultura cu demnitate. Ei sunt nişte flăcări care ard pe marele rug al scenei româneşti, în ceas târziu în noapte. Este un dans sacadat, nebun, virtuos, al celor ce astăzi încep a se stinge, este "CIULEANDRA" sub zodia "PRINŢULUI NEGRU" ce fatal îi fură prematur dintre noi. Locul este gol, nu se aud aplauze, cabina actorului dispărut e pustie, rămân umbrele personajelor ce ne vor întâmpina pe culoarele şi scenele teatrelor româneşti. Mărturisesc că mă încearcă un sentiment ciudat când vorbesc despre Ştefan Iordache şi asta pentru că sunt un admirator al domniei sale, un spectator fidel şi un fan înrăit al teatrului şi filmului românesc. Acest pământ a dat ţării oameni de valoare ce nu pot fi înlocuiţi astăzi pentru că nu avem cu ce. Mai mult decât atât, Ştefan Iordache face parte din generaţia de aur a scenei româneşti, o generaţie care uşor se stinge, "OGLINDA" rămânând fără chip, iar noi fără aceste generatoare de energie dumnezeiască atât de necesară în veacul greu. Dumnezeu să te ierte şi să te primească pe marea scenă a raiului.

Şoapte de dor la marginea mării
Te cheamă în noaptea albastră.
E frig şi e ceaţă în suflet.
Fii vesel astăzi maestre.
Adulmecă lupii la uşă.
Ne cer şi carne şi zile
Iubirea de teatru şi scenă,
O lacrimă astăzi apusă.
Răul coboară din moarte
Devreme, cerând azi tributul.
Acoperă Doamne cu lauri,în
Calea trecerii sale,
Hotar de iluzii şi cânturi,
Eroic topit sub ninsoare.

Doamne ocroteşte-i pe români

Bun găsit! Astăzi sunt foarte trist şi în acelaşi timp mă încearcă un sentiment de scârbă profundă. Sunt trist pentru că ieri s-au împlinit 68 de ani de când nişte bestii cu chip uman au intrat într-un sat românesc şi au măcelărit tot ce le-a stat în cale, femei, bărbaţi, copii, distrugând apoi biserici şi case, jefuind şi dând foc. Trăznea. Sunt în doliu şi port în inimă pe vecie un sentiment de pioşenie faţă de cei dispăruţi atunci. Dumnezeu să îi ocrotească în ceruri şi să facă dreptate. Astăzi nimeni nu mai pomeneşte de aceste episoade sau mai bine spus nu dă bine, nu mai e la modă să vorbeşti despre istoria ţării tale, nu mai ai voie conform normelor impuse să vorbeşti despre ceea ce au făcut aceşti maghiari pe pământul vechii Dacii. E voie doar să taci, că altfel eşti dat în judecată. Ai voie să vorbeşti doar despre faptele glorioase ale grofilor, să îi pupi în cur straşnic, că de! sunt minoritate şi au drepturi. Au dreptul să aibă plăcuţe bilingve, au dreptul să îţi vorbească în limba maghiară în instituţiile din judeţele României unde au câştigat ceva primării, au dreptul să ceară steag, au dreptul să ceară autonomie, au dreptul să te umilească, au dreptul să scrie şi să vorbească orice. Iar tu în ţara ta nu ai aceste drepturi. Păi măi golanilor până când credeţi voi că o să meargă aşa?Dacă trăiaţi în SUA, aveţi impresia că puteaţi să puneţi plăcuţe bilingve? Adică marea comunitate de chinezi, popor antic cu un simţ practic extraordinar sau italienii care sunt mult mai numeroşi în SUA decât voi aici, au plăcuţe bilingve la intrarea în New York sau Chicago? Nu vedeţi că sunteţi penibili şi că încălcaţi legea flagrant? Nu vedeţi că sunteţi mai mult decât obraznici? În loc să staţi cu capul plecat şi să vă bucuraţi că românii sunt decenţi şi v-au dat, cred, toate drepturile posibile din lume pentru o minoritate, voi aveţi tupeul să vociferaţi şi să faceţi scandal. Că voi, neam de traistă cu carnea sub şaua calului, nu vă lăsaţi, vreţi anularea tratatului de la Trianon, vreţi Transilvania, şi nu vă lăsaţi uşor, sunteţi dispuşi să aşteptaţi şi 30-50 de ani pentru această "sfântă" cauză. Vă dau o veste tristă. Să vă ferească Domnul Dumnezeu din ceruri să faceţi, cu ajutorul unor papagali ce ne guvernează astăzi ţara, vreo mişculaţie istorică. Nici nu ştiţi ce o să pierdeţi. Sunt rău, nu?Sunt neprincipial cu voi? Sunt obraznic, nu? Păi măi puişorilor de securişti şi comunişti care sunteţi voi în UDMR, în frunte cu marele vostru mentor Tokes, aveţi impresia că s-a întâlnit hoţul cu prostul? Credeţi că sute de ani de crime şi persecuţii se uită aşa, că este Europa unită şi gata, hai şi voi din nou cu tupeu obraznic la revendicări? În ce caliate vă întâlniţi voi cu ministrul de externe al Ungariei? În calitate de deputaţi şi senatori români sau în calitate de bozgori care vor Ungaria Mare? Ştiţi ce zic eu? Să luaţi Transilvania. Dar înainte de toate, să nu uitaţi că o să deveniţi minoritari în ţara voastră şi că atunci o să avem şi noi dreptul să vă futem, cum aţi făcut-o şi voi secole de-a rândul. Ştii de ce vă vorbesc aşa de urât? Ghici? Pentru că meritaţi şi pentru că m-am săturat de făcut dantelării verbale şi civilizate cu nişte oameni care nu înţeleg istoria. Ruşine pentru tot ceea ce faceţi. Aveţi grijă să nu vă frigeţi. Anul acesta se împlinesc 90 de ani de când s-a făcut pe vecie dreptate, de când parte a ţării noastre s-a unit cu ţara mamă. Voi fi la Alba Iulia pentru a sărbători acest eveniment măreţ. Trăiască România pe vecie!

PS: Nu mă daţi în judecată şi pe mine şi pe toţi românii că avem dreptul să ne exprimăm în ţara noastră opiniunea? Nu faceţi voi un memoriu la Bruxelles că sunteţi persecutaţi? Nu cereţi arestarea mea? Nu vă faceţi un discurs repejor prin care să ieşiţi basma curată declarând că aceştia care îşi iubesc ţara, în speţă România, sunt “vadimişti”, fac parte dintr-o conspiraţie. Păcat că nu aţi înţeles să trăim aici, decent, iar voi să înţelegeţi pe vecie că trebuie să aveţi bun simţ şi să fim toleranţi unul cu celălalt, să ne ajutăm, să construim ceva trainic pentru generaţiile care vin. NU încercaţi să vă bateţi joc şi să speculaţi orice moment pentru a vă atinge scopul. Nu este bine pentru noi şi mai ales pentru voi. Într-o Europă modernă trebuie să avem mintea luminată şi capabilă să creeze valori comune care să ne reprezinte, să putem convieţui în pace, iar familiile noastre să se poată privi în ochi cu iubire şi respect.

A căzut o stea

Cu regret am văzut că ieri de dimineaţă a dispărut dintre noi unul din cei ce mi-au încântat copilăria şi tinereţea. Astăzi o să mă uit din nou la filmul Mihai Viteazul şi asta pentru a-l revedea într-un rol de zile mari pe cel ce a fost Ilarion Ciobanu. Este aşa de greu să vorbeşti despre domnia sa la trecut, ştiind că nu ai ce să pui în loc, că valorile ne mor şi că noi tăcem. Poate că acolo sus trebuie să existe pe marea scenă oameni care să încânte cu talentul lor Sfinţii. Păcat că odată cu domnia sa para că a mai murit o dată un DAC sau un VALAH ce îşi apăra glia cu curaj şi demnitate. Astăzi mai mult decât oricând, va trebui să ne aducem aminte de acest mare actor, un bărbat în toată puterea cuvântului, un om care a încântat generaţii prin rolurile făcute. Mărturisesc că sunt indignat de felul cum ştim să ne apreciem valorile. Ele trăiesc dintr-o pensie mizeră, unii fără ajutor, şi ştim să îi decorăm doar la mormânt.

Rămâi cu bine “Stroe Buzescu”, Dumnezeu să te primească în lumea celor drepţi, având calea luminată şi iertată de păcate.

Cerbul şi porumbul fiert

În aceste zile la Braşov a avut loc ediţia cu numărul 16 a Cerbului de Aur, festival cu tradiţie prin părţile acestea ale Europei. Am fost tentat să îmi cumpăr bilet la acest mare festival, dar înainte să particip ca spectator am dorit să văd cine cântă pe această scenă. Vă mărturisesc că pentru mine singurii care meritau să fie acolo erau Iris, Simply Red şi Ştefan Bănică Jr. Şi spun de Ştefan Bănică pentru că nu sunt un fan înrăit, dar nu pot să nu afirm că este o valoare pentru muzica şi scena românească, cam singurul de pe plaiurile mioritice care a reuşit în această ramură. A fost o organizare de doi lei şi jumătate, cauza bănuiesc fiind lipsa banilor, cu concurenţi mediocri, fără voce. Nu că aş fi un mare expert, dar să îmi daţi voie să nu îmi placă ce a fost acolo, bineînţeles cu mici excepţii. După umila mea părere ar fi trebuit ca festivalul să fie mutat la club Aro iar formaţiile ce au cântat acolo, să urce pe scena asta ca să ascultam şi noi o muzică de calitate. În rest, un public amorţit, resemnat, feţe de români care nu mai ştiu cum să se bucure şi asta pentru că trăim vremuri cât se poate de interesante.

Am făcut o plimbare în centrul Braşovului şi acesta nu avea o haină de sărbătoare aşa cum m-aş fi aşteptat. Adică în afara gărduţului ruginit de culoare albastră priponit de jandarmi şi Tanti Frusina care vindea porumb fiert în faţa Bisericii Negre la 5 lei bucata, nu am simţit că sunt într-un oraş turistic în care se desfăşoara un festival. Când faci ceva cu gândul că trebuie facut, mai bine nu te mai apuci. Un oraş ca Braşovul merita o altă faţă în aceste zile, târguri, expoziţii, teatre deschise, mici concerte amplasate în oraş, competiţii medievale, pieţe volante, eventual şi costume de epocă şi multe alte lucruri. Aţi spune că sunt pretenţios dar nu cred că aşa trebuie să arate un oraş care găzduieşte un festival cunoscut de ani de zile în Europa. Mai mult decât atât, Braşovul trebuia să îşi deschidă porţile turiştilor străini în aceste zile profitând de acest eveniment, astfel încât după o campanie de publicitate să putem spune răspicat că am dat o lovitură de imagine arătând europenilor cine suntem cu adevărat. Bineînţeles era loc şi pentru nişte formaţii de renume mondial, cu participarea mai multor ţări şi desigur cu tămbălăul de rigoare. Singura seară în care am simţit că trăiesc orice notă muzicală a fost cea de ieri, când maestrul Dumitru Fărcaş ne-a adus aminte de doina românescă, de bradul din munte şi de tot ceea ce este frumos la acest neam aflat în mijlocul unor minuni ale naturii. Impasibile la toate întâmplate sunt boabele de porumb fiert ale lu' Tanti Frusina care îţi pot linişti sau nu stomacul la poalele Tâmpei. Vă dorim la anul un cerb uşor!

Variaţiuni pe teme sportive

Am dorit să vorbesc puţin despre situaţia sportului în România de astăzi. Ne întrebăm fiecare dintre noi de ce sportul românesc nu mai este ceea ce a fost, ajungând astăzi pe culmile disperării. Asta nu înseamnă că nu avem răspuns. Eu cred că este vorba în genere de o mare indiferenţă a celor ce ne conduc. În ţara asta totul este pus pe butuci la soare, la fezandat, asta ca să nu ne mai obosim cu proiecte inutile având obligaţia să le ducem şi la capăt. Începând de la comune până la marile oraşe ale ţării întâlneşti şi simţi această indiferenţă atunci când vorbim despre sport. Asta nu înseamnă că celelalte ramuri merg strălucit, dar astăzi doresc să fac referire cu precădere la acest subiect.

De ce nu există centre de juniori în toată ţara? Şi mă gândesc aici la toate sporturile posibile şi imposibile care se pot practica. De ce nu există oameni care să găsească tinere talente şi să le promoveze, astfel încât să putem avea la olimpiade, campionate europene sau mondiale succese pentru sportul românesc, ridicând steagul României acolo unde îi este locul, adică în primele 10 naţiuni ale lumii? De ce ne lipseşte întotdeauna mentalitatea de învingător iar apoi ca nişte laşi începem să criticăm şi să dăm afară din funcţiile de antrenor, tocmai pe cei care încearcă cât de cât să facă ceva. Am urmărit Olimpiada de la Beijing cu sufletul la gură, zic eu ca un adevărat român, şi sunt ferm convins că aţi făcut-o şi voi. Cum este posibil ca un sportiv să nu se trezească la ora stabilită pentru concurs? Vă spun eu cum. Pentru că acel tânăr poate nu a fost acomodat cu schimbarea fusului orar, poate a intrat în panică, poate i-a fost rău şi a adormit. Dar mă întreb eu retoric de ce acei oameni care s-au deplasat cu delegaţia României pe banii statului şi s-au plimbat pe Marele Zid, nu au stat acolo să bată cu picioarele în uşă, să îl trezească, să stea de vorba cu el şi cu toata delegaţia de sportivi? De ce nu am avut psihologi foarte bine pregătiţi care să stea de vorbă cu fiecare sportiv în parte, insuflându-i acea mentalitate benefică într-o asemenea mare competiţie? Şi ne mirăm apoi de ce nu am avut performanţe. Ba mai mult, am urmărit cum un penibil reporter de la o televiziune punea întrebări jenante delegaţiei României întoarse de la Beijing, de genul: "Medalia de bronz obtinuţă la gimnastică feminin reprezintă un insucces?" Păi să nu îţi sară muştarul când vezi prostia plutind în atmosferă? Este un mare succes românesc ţinând cont de condiţiile vitrege în care se antrenează şi trăiesc aceşti sportivi. Ne întrebăm de ce nu avem săli de antrenament, de ce copiii ajung "băieţi de cartier", iar fetele ajung să facă trotuarul la Paris şi Roma. Ne întrebăm de ce nu avem Federaţii specializate pe fiecare domeniu. Ne facem că nu vedem nişte terenuri, bune pentru a construi astfel de locuri prielnice pentru generaţiile care vin. Nu ştiu dacă ştiaţi dar nu avem o sală specializată în România pentru tenisul de masă. Nu avem bazine olimpice, nu avem terenuri serioase de tenis, nu avem capete luminate care să pună odată piciorul în prag şi asta pentru că totul merge la mica ciupeală, pentru că mai degrabă vând un teren destinat unei baze sportive unui îmbogăţit peste noapte că de, şpaga e mare şi comisionul, iar respectivul vrea şi el să construiască un mall sau un cartier de locuinţe foarte scumpe, că are tânărul căsătorit bani să dea pe o garsonieră care ajunge de cele mai multe ori la 85.000 euro.

Am urmărit şi eu meciul de fotbal între selecţionata României şi cea a Lituaniei din grupele de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal. Astăzi toată presa a sărit pe Victor Piţurcă, de parcă el este vinovat de insuccesul tricolorilor. Da, este adevărat, am jucat slab, nu avem viziune, nu avem forţă, nu avem talente, nu avem mentalitate, dar asta dragii mei cârcotaşi din mass-media care nu aţi făcut poate sport niciodată nu se datorează lui Piţurcă. Nu el este vinovat pentru aceste lucruri, ci tocmai ce aminteam mai sus, lipsa unei strategii naţionale pentru sport. El face parte din acea generaţie de aur a fotbalului românesc şi a sportului în genere, generaţie care a ştiut cum să fie educată, crescută, şi călăuzită pe drumul marilor succese. Acea generaţie nu a fost lăsată să se învârtă în curvăsăreala mahalalelor Bucureştiului şi nici vândută pe doi lei unor echipe de mâna a doua din Europa. Oare o să învăţăm vreodată că peştele de la cap se împute?

Amintiri

         Romania 2008,un weekend e pe cale sa inceapa.Ma gandesc ce sa fac ,afara fiind inca o vreme placuta in acest inceput de toamna.Marturisesc ca imi place muntele foarte mult ,in special orasul Sinaia.Sunt acele ore de care te bucuri enorm in fata maretiei naturii.Sunt fireste si alte locuri splendide la noi dar lasate in paragina.Nu ai drumuri de acces ,nu poti face un gratar ,nu te poti plimba linistit fara sa vezi gunoaie in jur.Imi fac bagajul si impreuna cu familia ne indreptam la rude in Brasov sa mai schimbam peisajul.Sunt hotarat sa fac un gratar ,mai ales ca ni se recomanda un loc ce s-a dovedit a fi ideal pentru astfel de indeletniciri ,Pietrele lui Solomon.Multa lume ,agitatie ,presa locala prezenta ,si un peisaj de vis.Cum va spuneam drumul lasa de dorit.Ajunsi acolo gasim cu greu un loc pentru gratar la o masa din lemn facuta se pare de primaria orasului Brasov.Lume multa ,copiii si tineri liceeni.Se aud cateva acorduri de manele dar ne facem ca nu am observat.In fata noastra pe iarba o tanara domnita trecuta putin de 55 de ani ne prezinta farmecele indoielnice langa albia paraiasului plin cu peturi si pungi.Razele soarelui ii mangaie sanii lasati de vreme spre uimirea copiilor carora parinti le fac semne diperate sa priveasca stancile marete ale patriei.Si credeti-ma pe cuvant ,nu era singura persoana.Trec mai departe gandindu-ma ca trebuie sa fim occidentali ,sa fim mai deschisi.M-am speriat putin crezand ca in curand o sa fac si o spirala fiind nevoit sa ajung in Nirvana tinand de mana un astfel de specimen.Ceea ce pe mine m-a facut sa fiu atent la tot ce se intampla a fost cu totul altceva.Zilele trecute citeam pe net din ziarul Times ca prin patria noastra ar fi foarte multi ursi ,si mai precis ca ei ar ataca oricand nefiind stingheriti de nimeni cu nimic.Pai eu ce sa zic altceva decat ca am ramas uimit sa vad ca de la poalele Carpatilor pana la Londra toti stiu de pericolul care ii paste daca vin ca turisti si incearca si ei in mod absolut normal sa se plimbe prin peisajul superb al Romaniei.Jalnic.Dupa ce ca nu avem drumuri ,peisajele noastre nefacanduli-se publicitatea binemeritata ,dupa ce ca ruinele castelelor noastre zac in paragina si buruieni ,dupa ce ca totul se fura ,cum sa mai vina turistul cand aude ca il sfasie ursul prin aceste locuri?Intre micul servit la focul incins al gratarului si berea rece de la sfarsit am trait tot timpul cateva momente in care m-am gandit ca e posibil sa mai avem un musafir nepoftit la masa .Salvarea a venit odata cu lasarea serii cand repejor am strans totul ,inclusiv gunoiul ,aviz amatorilor si ne-am indreptat spre casa .La drumul de intoarcere ne-am abatut un pic prin centrul Brasovului care incerca sa fie imbracat in sarbatoarea Cerbului de Aur ,pentru ca probabil cerbul carpatin fusese de curand mancat si el de urs.Chiar ma gandeam ,tinand cont ca erau si cativa turisti straini de fata sa construiesc o plancarda anuntand ca un roman constient urmatoarele:”Nu va plimbati in partea de nord a orasului ,nu iesiti din masini ,nu incercati sa faceti poze ,incuiati bine usa hotelului in care ati fost cazati pentru ca nu se stie daca pe vizor o sa aveti surpriza de a vedea un urs brun dornic sa va cunoasca “.Asa cum de altfel a patit-o una din locatarele din blocurile asezate in cartierul Racadau.Indiferenta doare de cele mai multe ori dar se pare ca masurile cuvenite o sa le simtitm pe pielea noastra peste vreo 20 de ani atunci cand turismul sper ca va fi pus la punct.Pana atunci va urez o zi buna ,fara fragi si fara mure.

Valorile naţionale

Se cuvine astăzi cu mândrie să ne aducem aminte de cel care a încântat prin opera sa genereţii întregi. Îmi amintesc de anii de liceu în care am avut plăcerea să mă "întâlnesc" cu acest mare om de cultură al ţării, care este George Andone Vasiliu. Poezia sa a rezistat timpului datorită valorii sale intrinsece. Născut la 4/17 septembrie 1881 la Bacău, George Bacovia, aşa cum îl cunoaştem cu toţii, se impune pe marea scenă a culturii româneşti fiind un poet simbolist şi modernist în acelaşi timp, de o fineţe rară în transmiterea unor sentimente unice. A debutat în Literatorul a lui Macedonski, primul volum de poezii urmând să apară în 1916 sub numele de “Plumb”, fiind premiat de Ministerul Artelor. George Bacovia face parte din poeţii mei preferaţi, acei poeţi care reuşesc să te ducă într-o lume aparte, o lume a destinului obidit de soartă, o lume a iubirii întunecate, o lume a sacrificiului pentru artă şi oameni.

Psalm

Iubito, cu faţa de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
În visul meu te port.

Iubito, cu faţa de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.

Iubito, cu faţa de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită -
În visul meu te port...

Această Lehamite

Bună dimineaţa România! Oraşul freamătă, praful se ridică uşor, aşezându-se liniştit pe plămânii noştri. Deschid fereastra şi privesc trecătorii. Sunt feţe triste indiferent dacă vorbim de tineri sau bătrâni, cu capetele plecate, probabil de nevoi, de stres şi de umilinţă. Încerc să îmi beau cafeaua amară, trăgând cu sete din ţigara canceroasă. Îmi arunc privirea asupra presei şi rămân dezgustat când încă mai văd oameni ce îmi provoacă lehamite.

Episodul de astăzi face referire la un domn, pe numele său Cătălin Avramescu. De ce mi-a fost scârbă în viaţă nu am reuşit să scap nici în această dimineaţă când încercam să găsesc o ştire de bine, un mesaj că într-un colţ din ţara asta s-a schimbat ceva sau s-a făcut ceva. De pildă, mă gândeam cum au fost distruse din temelii, transformându-le în grajduri sau adăposturi pentru câini şi aurolaci, acele cămine culturale de la oraşe, comune şi sate. Adică eu ce să înţeleg? Că datoria acelor oameni este doar să muncească devenind sclavi, eventual să intre seara în casa şi prin antena de pe acoperiş să privească emisiunile singurului post, adică TVR 1, şi a doua zi să o ia de la capăt. Copiii lor să nu aibă acces la nimic, la informaţie, la cultură, la civilizaţie în fond, iar ei în calitate de părinţi să nu aibă dreptul ca măcar o dată pe săptămână să se poată destinde cu un spectacol, cu o piesă de teatru, cu un concert, etc. Avem nevoie să hranim şi sufletul, avem dreptul să nu mai fim umiliţi, să trăim fără stres în ţara în care plătim impozite şi taxe. Adică în 20 de ani pentru aceste clădiri nu s-au găsit fonduri, mai bine spus pentru civilizarea şi informatizarea acelor locuri nu s-au găsit bani, dar pentru a angaja pe banii statului nişte nulităţi care să ne reprezinte, oferindu-ne zilnic circul de rigoare, s-au găsit. Personal nu îl cunosc pe acest domn Avramescu. Dar mă întreb cine este EL, în aşa fel încât toată lumea este extaziată şi interesată de opinia domniei sale. Adică acest domn a făcut ceva pentru ţara asta ca să merite să apară pe la toate televiziunile şi să ne spună cum să trăim, şi cum să ţinem lingura şi mai ales sapa pe care zilnic ţăranii români o înfig în pământul nenorocit de seceta? A obţinut vreo medalie olimpică, ridicând steagul României sus, a câştigat premiul Nobel ca să fim mândri şi să ascultăm opiniile sale? Adică teorie multă şi fapte puţine. A construit o fabrică şi a angajat români disponibilizaţi şi nenorociţi de soartă care nu au nici cu ce cumpăra rechizite pentru copii, schimbându-le viitorul? Nu, fireşte că nu. Bineînţeles domnia sa este profesor, analist. Cum mi-aş putea permite eu să comentez în bine sau rău faptele sale? Uite că imi permit şi mai mult decât atât, am acest minim şi civilizat drept fără a jigni pe nimeni, pentru că domnia sa este plătit din banii cetăţeanului român. Îmi provoacă scârbă acest gen de personaj care după părerea mea reprezintă definiţia demagogului şi întruchiparea perfectă în România a personajului Uriah Heep din romanul David Copperfield al lui Charles Dickens. Domnule, eu nu ştiu dacă vreodată ai studiat ceea ce este onoarea şi nu ştiu dacă ai fost vreodată să vezi viaţa reală a celor din afara capitalei, şi nu ca un vizitator ci ca un om între oameni. Haideţi să lăsăm gargara ieftină la TV şi politichia de mărgăritar. Vă rog studiaţi istoria şi cultura ţării. Voi, ce astăzi vreţi să ne reprezentaţi, nu ajungeţi nici la unghia cea mică a înaintaşilor voştri. Mai mult decât atât, cum poate fi mai “josnic” şi mai “perfid” un om când vine şi bravează că a ales un partid “onest” unde să candideze la Cameră sau la Senat şi apoi, pentru că s-a supărat pe acţiunea acestuia de sprijinire a lui Corneliu Vadim Tudor, renunţă. Şi faptul în sine nu este de condamnat dar acesta renunţă la partidul prezidenţial şi se retrage, unde credeti?, la Cotroceni, adică la cel care a creat acel partid. Păi scuzaţi-mă dragii mei, ca tânăr absolvent al Facultăţii de Istorie şi ca om care a primit, cred, o educaţie, şi care încearcă să înţeleagă situaţia acestei ţărişoare cum pot cataloga acest gest? Mai mult acesta declară într-un interviu de astăzi în Evenimentul Zilei cum că:

”Lucrul de care mă delimitez nu este în primul rând înţelegerea dintre partide sau lideri politici. Eu rămân şocat să văd că un asemenea personaj, o prezenţă profund descalificantă într-o democraţie, este confirmat într-o poziţie atât de înaltă în statul român.”

Ce vorbeşti monsieur? Sincer, nici eu nu îl agreez pe Vadim, dar politica este arta negocierii. Adică ce faci tu acum? După ce în fiecare dimineaţă toată gaşca, spuneţi la fereastră "Bună dimineaţa, domnule Preşedinte!" cu speranţa că ajungeţi în Parlament, şi după ce vi se oferă aceasta ocazie, bineînţeles că la televizor declarând că e vorba de ţară şi nu de ciolan, într-o semidemagogie, vă supăraţi la cele auzite, rămâneţi şocaţi şi plecaţi din acel partid “nenorocit” în care bănuiesc că mai sunt şi oameni oneşti. Dar nu plecaţi decât să pupaţi mânuţa binefăcătoare cerând iertare ca în faţa unui Paşă de Vidin ca nu cumva totuşi să vă pierdeţi o demnitate publică remunerată de la stat, plutind pe corabia bogată a marinelului. Cred şi sper că lumea şi-a dat seama ce oameni se regăsesc pe puntea lovită de valuri a PD-L-ului sau de intenţiile unora de a demonstra marea dragoste de ţară pe ritmuri de vals într-o ambarcaţiune inundată tot mai mult, care pluteşte între Calafat şi Galaţi. Vă las pe voi să comentaţi aşa cum ştiţi episodul de astăzi. Domnule Avramescu vă urez “succesuri” în activitate şi coloană vertebrală dreaptă. La bună vedere!

Creştini la porţile răului

Bună dimineaţa! Este foarte târziu să vorbim despre noi, cei care plătim taxe şi impozite. Este târziu să mai sperăm că aici în Cetatea Carpaţilor se mai poate întâmpla ceva bun. Pesimist din fire aţi spune, abia când aţi citit primele două fraze. Dragii mei, sunt bolnav de România. Mi-a intrat în sânge această boală ca un virus, ca un demon ce nu îmi dă pace nici noaptea. Am senzaţia ciudată că inima mea este în centrul ţării, ca fiecare copac, munte, deal, câmpie sau stea de pe cer îmi aparţine şi trăiesc sentimentul că trebuie să am grijă de ele ca să nu poată nimeni sa mi le ia. Un om fără ţară e ca o pasăre fără aripi ce se prăbuşeşte în focurile iadului pământean pentru ca apoi să plătească tributul înstrăinării. Dacă fiecare român ar gandi că în fiecare dimineaţă poate mulţumi lui Dumnezeu că a primit în dar o asemenea ţară şi că trebuie zilnic preţuită, astăzi nu mai vorbeam despre noi, creştini la porţile răului.

Am îndrăznit şi eu să mă aşez în canoanele vremurilor şi iată-mă comunicator de opinii personale prin intermediul internetului. Am luat această decizie pentru că mă simţeam sufocat de această ciumă morală şi socială în care încercăm să trăim. Această pagină este lupta mea sub timpurile grele cu tot ceea ce este imoral şi inuman în această ţară. Încerc şi sper să reuşesc ca voi să înţelegeţi că avem nevoie acută de valori, că trebuie să încetăm acest război cu noi înşine şi să gândim că avem o singură datorie: munca. Munca cu noi, devorându-ne mentalităţile primare şi abjecte, munca în familie şi societate. Avem conştiinţa putredă, suntem umili şi parcă a început să ne placă această apă călduţă în care suntem induşi să o acceptăm pentru purificarea noastră. Iubirea de ţară nu se învaţă pe culoarele sediilor de partid care confiscă noţiunea de patriotism şi la talciocul din mahalalele Bucureştilor. Această iubire se învaţă în familie, în şcoală şi prin Biblie. Nu vreau să par un om care încearcă să dea sfaturi inutile. Ştiu. Este târziu, avem să ne aşezăm în tiparele vremurilor şi în voinţa proprie zilnic apăsată de stres şi nevoi. Noi nu suntem praful adunat de secole de pe copitele cailor ce au trecut pe aici în marea goană după înavuţire. Suntem o stâncă ce a rezistat tocmai pentru că am avut femei sănătoase care au dat naştere unor prunci conştienti că aici este ţara lor, ţara doinelor scăldate în soare, ţara spicului de grâu, ţara speranţei şi a iubirii. Astăzi însă aceste vorbe ne par ridicole, râdem şi batjocorim orice a fost bun şi mai ales ce poate să constituie un bastion împotriva uitării şi nepăsării. O generaţie care nu îşi cunoaşte istoria şi care nu îşi asumă valorile, este o generaţie pierdută.

Am să prezint astăzi un episod trist, pentru ca voi să întelegeţi de ce trebuie să schimbăm ceva. Ştiu, şosele nu avem, turismul este la pământ, cultura este aruncată la gunoi, pensionarii mor în spitale sumbre, mitocănia şi snobismul sunt în floare şi copiii noştri se nasc bolnavi sub ochii celor ce ne conduc. Adică acei pui de comunişti, ajunşi la vârste înaintate, dornici doar de înavuţire cu o mentalitate bolnavă pseudobolşevică, aflaţi la apus dar care se ţin cu dinţii în lupta lor cu noul val, încercând disperaţi să transmită ciuperca socială otrăvită din sângele lor şi noii generaţii. Episodul la care fac referire, ca să înţelegeţi de ce nu trebuie să ne lăsăm educaţi de aceşti oameni este expoziţia organizată de Institutul Cultural Român la New York, institut condus de un domn, pe numele său Horia Roman Patapievici. Suntem la porţile răului pentru că am acceptat cu nepăsare ca un asemenea om să îndrăznească să arunce cultura ţării în derizoriu, realizând împreună cu câţiva indivizi pierduţi, o expoziţie ruşinoasă şi abjectă care să facă cunoscută ţara noastră lumii întregi, şi mai ales publicului american. Subiectul a fost dezbătut pe larg în mass-media şi în lumea politică. Dar mă întreb retoric dacă este normal să uităm şi să trecem cu vederea. Să uităm că acolo trebuia să existe o expoziţie în care să regăsim cu adevărat valorile româneşti, adevăraţii oameni care au clădit această naţiune prin acţiunea lor politică şi culturală. Falusurile expuse şi mintea bolnavă a unor oameni puşi în funcţii publice remuneraţi lunar de către cetăţeanul român nu fac decât să arunce o pată de noroi pe faţa şi aşa palidă a României. Adică noi ce să înţelegem? Că poeţii Văcăreşti, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Coandă, Enescu, Brâncuşi şi alţi mari oameni pe care i-a dat această ţară nu mai sunt la modă. Pe fundul căluţului roz şi al paraşutistului cu falusul în erecţie stau marile fapte ale Domnilor ţării. Jalnic, nu? Sunt un patriot penibil şi un om pierdut, ar spune unii, ancorat în trecut, cu mentalităţi învechite demne de rânjetul acestor impostori şi al damelor ajunse la menopauza fizică şi mentală. Nu, dragi gândăcei de bucătărie. Sunt doar un tânăr care trage semnalul de alarmă unei generaţii tinere aflate în marea confuzie generală. Domnilor care aţi organizat această expoziţie şi care în fiecare zi vă bateţi joc de această ţară prin intermediul Institutului Cultural Român vă adresez câteva cuvinte care se pare că au fost rostite în aula Academiei Române de poetul Tudor Arghezi cu referire strictă la perioada când nonvalorile reprezentau cultura ţării. Printre aceste nonvalori vă număraţi şi dumneavoastră. Să nu aveţi impresia că faceţi ceva sau lăsaţi ceva în urma dumneavoastră decât praf şi zgomot.

"În lumea asta nou făcută,
Căcaţii scriu în loc să pută,
Iar scriitorii adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi."

În acest mod am dorit să închei primul meu articol de pe blogul personal, asumându-mi cele spuse şi având speranţa că pe viitor fiecare dintre noi, prin mijloace democratice şi legale, o să putem trage un semnal de alarmă şi o să putem contribui la o redeşteptare bine meritată şi aşteptată de atâţia dintre noi. Să nu uităm nicodata să avem demnitate şi curaj. Să luăm exemplul marilor naţinuni care ştiu să îşi conserve istoria şi cultura. Această ţară merită să se aşeze din nou pe edificiul istoriei universale, loc câştigat în trecut de înaintaşii noştri. La bună vedere!