Creştini la porţile răului

Bună dimineaţa! Este foarte târziu să vorbim despre noi, cei care plătim taxe şi impozite. Este târziu să mai sperăm că aici în Cetatea Carpaţilor se mai poate întâmpla ceva bun. Pesimist din fire aţi spune, abia când aţi citit primele două fraze. Dragii mei, sunt bolnav de România. Mi-a intrat în sânge această boală ca un virus, ca un demon ce nu îmi dă pace nici noaptea. Am senzaţia ciudată că inima mea este în centrul ţării, ca fiecare copac, munte, deal, câmpie sau stea de pe cer îmi aparţine şi trăiesc sentimentul că trebuie să am grijă de ele ca să nu poată nimeni sa mi le ia. Un om fără ţară e ca o pasăre fără aripi ce se prăbuşeşte în focurile iadului pământean pentru ca apoi să plătească tributul înstrăinării. Dacă fiecare român ar gandi că în fiecare dimineaţă poate mulţumi lui Dumnezeu că a primit în dar o asemenea ţară şi că trebuie zilnic preţuită, astăzi nu mai vorbeam despre noi, creştini la porţile răului.

Am îndrăznit şi eu să mă aşez în canoanele vremurilor şi iată-mă comunicator de opinii personale prin intermediul internetului. Am luat această decizie pentru că mă simţeam sufocat de această ciumă morală şi socială în care încercăm să trăim. Această pagină este lupta mea sub timpurile grele cu tot ceea ce este imoral şi inuman în această ţară. Încerc şi sper să reuşesc ca voi să înţelegeţi că avem nevoie acută de valori, că trebuie să încetăm acest război cu noi înşine şi să gândim că avem o singură datorie: munca. Munca cu noi, devorându-ne mentalităţile primare şi abjecte, munca în familie şi societate. Avem conştiinţa putredă, suntem umili şi parcă a început să ne placă această apă călduţă în care suntem induşi să o acceptăm pentru purificarea noastră. Iubirea de ţară nu se învaţă pe culoarele sediilor de partid care confiscă noţiunea de patriotism şi la talciocul din mahalalele Bucureştilor. Această iubire se învaţă în familie, în şcoală şi prin Biblie. Nu vreau să par un om care încearcă să dea sfaturi inutile. Ştiu. Este târziu, avem să ne aşezăm în tiparele vremurilor şi în voinţa proprie zilnic apăsată de stres şi nevoi. Noi nu suntem praful adunat de secole de pe copitele cailor ce au trecut pe aici în marea goană după înavuţire. Suntem o stâncă ce a rezistat tocmai pentru că am avut femei sănătoase care au dat naştere unor prunci conştienti că aici este ţara lor, ţara doinelor scăldate în soare, ţara spicului de grâu, ţara speranţei şi a iubirii. Astăzi însă aceste vorbe ne par ridicole, râdem şi batjocorim orice a fost bun şi mai ales ce poate să constituie un bastion împotriva uitării şi nepăsării. O generaţie care nu îşi cunoaşte istoria şi care nu îşi asumă valorile, este o generaţie pierdută.

Am să prezint astăzi un episod trist, pentru ca voi să întelegeţi de ce trebuie să schimbăm ceva. Ştiu, şosele nu avem, turismul este la pământ, cultura este aruncată la gunoi, pensionarii mor în spitale sumbre, mitocănia şi snobismul sunt în floare şi copiii noştri se nasc bolnavi sub ochii celor ce ne conduc. Adică acei pui de comunişti, ajunşi la vârste înaintate, dornici doar de înavuţire cu o mentalitate bolnavă pseudobolşevică, aflaţi la apus dar care se ţin cu dinţii în lupta lor cu noul val, încercând disperaţi să transmită ciuperca socială otrăvită din sângele lor şi noii generaţii. Episodul la care fac referire, ca să înţelegeţi de ce nu trebuie să ne lăsăm educaţi de aceşti oameni este expoziţia organizată de Institutul Cultural Român la New York, institut condus de un domn, pe numele său Horia Roman Patapievici. Suntem la porţile răului pentru că am acceptat cu nepăsare ca un asemenea om să îndrăznească să arunce cultura ţării în derizoriu, realizând împreună cu câţiva indivizi pierduţi, o expoziţie ruşinoasă şi abjectă care să facă cunoscută ţara noastră lumii întregi, şi mai ales publicului american. Subiectul a fost dezbătut pe larg în mass-media şi în lumea politică. Dar mă întreb retoric dacă este normal să uităm şi să trecem cu vederea. Să uităm că acolo trebuia să existe o expoziţie în care să regăsim cu adevărat valorile româneşti, adevăraţii oameni care au clădit această naţiune prin acţiunea lor politică şi culturală. Falusurile expuse şi mintea bolnavă a unor oameni puşi în funcţii publice remuneraţi lunar de către cetăţeanul român nu fac decât să arunce o pată de noroi pe faţa şi aşa palidă a României. Adică noi ce să înţelegem? Că poeţii Văcăreşti, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Coandă, Enescu, Brâncuşi şi alţi mari oameni pe care i-a dat această ţară nu mai sunt la modă. Pe fundul căluţului roz şi al paraşutistului cu falusul în erecţie stau marile fapte ale Domnilor ţării. Jalnic, nu? Sunt un patriot penibil şi un om pierdut, ar spune unii, ancorat în trecut, cu mentalităţi învechite demne de rânjetul acestor impostori şi al damelor ajunse la menopauza fizică şi mentală. Nu, dragi gândăcei de bucătărie. Sunt doar un tânăr care trage semnalul de alarmă unei generaţii tinere aflate în marea confuzie generală. Domnilor care aţi organizat această expoziţie şi care în fiecare zi vă bateţi joc de această ţară prin intermediul Institutului Cultural Român vă adresez câteva cuvinte care se pare că au fost rostite în aula Academiei Române de poetul Tudor Arghezi cu referire strictă la perioada când nonvalorile reprezentau cultura ţării. Printre aceste nonvalori vă număraţi şi dumneavoastră. Să nu aveţi impresia că faceţi ceva sau lăsaţi ceva în urma dumneavoastră decât praf şi zgomot.

"În lumea asta nou făcută,
Căcaţii scriu în loc să pută,
Iar scriitorii adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi."

În acest mod am dorit să închei primul meu articol de pe blogul personal, asumându-mi cele spuse şi având speranţa că pe viitor fiecare dintre noi, prin mijloace democratice şi legale, o să putem trage un semnal de alarmă şi o să putem contribui la o redeşteptare bine meritată şi aşteptată de atâţia dintre noi. Să nu uităm nicodata să avem demnitate şi curaj. Să luăm exemplul marilor naţinuni care ştiu să îşi conserve istoria şi cultura. Această ţară merită să se aşeze din nou pe edificiul istoriei universale, loc câştigat în trecut de înaintaşii noştri. La bună vedere!